29/10/2022
✊ Nu putem să ne prefacem că nu ne pasă. Ne pasă de tot ce se întâmplă în jurul nostru. Ne pasă de prieteni, de familie, de colegi, altfel nu i-am fi avut lângă noi.
👉 Ne pasă de ce spun oamenii despre noi, de ce cred în sinea lor despre acțiunile și inacțiunile noastre. Nu știu dacă e bine sau rău acest fapt. Cert e că vrem sau nu vrem, părerea altora contează pentru noi mai mult decât ne putem închipui. Toate acestea vin din dragostea noastră față de cei ce ne înconjoară, sau frica de a deveni un fel de paria. Așa s-a întâmplat că suntem ființe sociale, nu solitare. Simțim nevoia la nivel de ADN de a avea pe cineva aproape, de a fi parte a unei comunități. Necesitatea vine din adâncurile istoriei noastre ca specie, când momentul de a fi singur îți garanta moartea. Trăiam în triburi și asta ne garanta securitatea. Viața în afara comunei era egală cu sinuciderea.
🤝Astăzi, ca și mii de ani în urmă, simțim nevoia de a fi parte a unei comunități. De a fi o portavoce a unei idei, unui grup sau a propriei persoane. Vrem să fim apreciați pentru adevărații Noi, nu pentru ceea ce își închipuie alții că suntem. Vrem să supraviețuim într-o lume în care oamenii mai mult luptă unii cu alții, sau fiecare cu sine, decât într-o lume perfectă unde aproapele nostru este sora/fratele nostru. Cu toate astea, ne permitem slăbiciunea de a iubi și fi iubiți. Dragostea fiind unicul instrument care ajută la supraviețuirea speciei noastre. De ce? Pentru că Dumnezeu ne vrea buni, ne vrea frumoși la chip și suflet, astfel că ne-a dăruit dragostea pentru a fi mai ușor de trăit.
🫶 Anume dragostea este calea spre perfecțiunea acestei lumi. Sau cel puțin este modalitatea de a găsi sensul existenței noastre efemere.
Irina Bejan
