14/06/2026
Ultimul domn al Moldovei, dinainte de Unire, născut la Botoșani adus acasă cu onoruri de șef de stat apoi uitat într-un depozit. Botoșaniul a dat României nume care au schimbat istoria. Unul dintre ele, pe care astăzi mulți l-au uitat, este Grigore Alexandru Ghica, ultimul domn al Moldovei dinainte de Unire. S-a născut chiar aici, în orașul nostru, pe 27 august 1804.
Nu a fost un domn oarecare. În timpul domniei sale a fost desființată robia, una dintre cele mai mari nedreptăți ale acelor vremuri. A abolit cenzura, a pus bazele Jandarmeriei române și a luptat, cu prețul tronului și al libertății sale, pentru unirea principatelor. Pentru convingerile lui a plătit cu exilul și a murit departe de casă, lângă Paris, în 1857, fără să apuce să vadă România pe care o visase.
Anul trecut, după aproape 170 de ani, țara și-a adus domnitorul acasă. A fost deshumat de lângă Paris și adus în România cu onoruri de șef de stat. Sicriul a fost depus la Palatul Cotroceni, s-au ținut discursuri despre demnitate și despre vindecarea rănilor trecutului, iar autoritățile au promis că, în cel mult o lună, va fi reînhumat cu cinste la Iași.
A trecut o lună. Au trecut șapte. Iar domnitorul nu are nici astăzi un mormânt.
Rămășițele lui pământești stau, la această oră, într-un depozit al Jandarmeriei din Iași. Nu pentru că nu ar exista bani sau loc, ci pentru că instituțiile statului se ceartă între ele. Primăria, direcția de cultură și ministerul își pasează responsabilitatea de luni de zile. La un moment dat, una dintre propuneri a fost ca mormântul lui să fie așezat lângă liniile de tramvai. Monumentul este gata. Doar respectul lipsește.
Și aici se scrie cea mai amară ironie. Omul care a pus bazele Jandarmeriei române zace acum, uitat, într-un depozit al aceleiași Jandarmerii. L-am adus acasă cu fast, sub privirile camerelor, și l-am abandonat a doua zi, ca pe un dosar rătăcit prin sertare.
Noi, cei din Botoșani, nu putem trece nepăsători peste asta. Pentru că Grigore Alexandru Ghica nu este doar o pagină din manualele de istorie. Este un fiu al orașului nostru. Este unul de-ai noștri.
Nu cerem nimic mai mult decât ceea ce statul însuși a promis: un loc de veci, o slujbă creștinească, un mormânt la care urmașii să poată aprinde o lumânare. Iar dacă autoritățile de la Iași nu reușesc să-și onoreze cuvântul, atunci Botoșaniul, orașul în care s-a născut, are tot dreptul să ceară ca domnitorul lui să fie adus și odihnit acasă, cu demnitatea pe care o merită.
Un oraș se cunoaște după felul în care își cinstește înaintașii. Botoșaniul nu și-a uitat niciodată fiii. Să nu îl uităm nici pe acesta.
Distribuie, dacă și tu crezi că un domn al Moldovei merită mai mult decât un raft într-un depozit.
