12/09/2026
A existat în Regina Maria ceva ce îmi place poate la fel de mult ca marile ei gesturi: plăcerea sinceră pentru lucrurile frumoase.
Rochii bine croite, țesături de calitate, pălării, pantofi, mantouri, parfumuri și, bineînțeles, bijuterii. Maria avea un ochi extraordinar pentru detalii și știa foarte bine că o haină nu este doar o haină. Era parte din felul în care se prezenta lumii.
În Însemnările zilnice, regina este surprinzător de sinceră atunci când vorbește despre această slăbiciune. La Paris, în 1926, când croitorii și comercianții îi umpleau camera de la Ritz cu rochii, pălării, pantofi și poșete, își nota cu umor lupta cu propria tentație:
„Ce loc pentru a încerca să facă banii să-ți lunece printre degete ca apa. Mă apăr cu disperare dar înlănțuită, convinsă și în final tentată.”
Mi se pare atât de omenească această mărturisire.
Regina României, femeia care intrase în istorie prin război, diplomație și politică, putea să fie în același timp pur și simplu... o femeie care se oprea în fața unei pălării frumoase și trebuia să-și amintească să nu cumpere tot magazinul. 🌸
Iar bijuteriile aveau pentru ea un loc aparte. Perlele au devenit una dintre podoabele ei preferate, iar de-a lungul vieții colecția sa a cuprins piese de la stilul victorian până la Art Nouveau, bizantin și, spre sfârșitul vieții, bijuterii în care predominau perlele și diamantele.
Poate că tocmai această combinație o făcea atât de memorabilă: nu purta frumusețea ca pe o obligație regală, ci o iubea.
Și poate că, uneori, avem voie să ne placă lucrurile frumoase fără să le justificăm.
O rochie bine făcută.
O bijuterie veche.
O broșă moștenită.
O pereche de cercei care ne schimbă întreaga stare.
Până la urmă, și reginele aveau mici slăbiciuni. 👑
Iar Regina Maria a avut, fără îndoială, una dintre cele mai frumoase: iubea frumosul.
🌹✨