27/03/2026
De la Nu accept cookies la AI, ia-mi cardul
Apropo de memele ăsta din poză.
Ieri, în timp ce mai acordam unei aplicații AI acces la emailurile mele, mă gândeam fix la ironia asta.
Milenialii au purtat războaie împotriva cookie-urilor din browser și a ad tracking-ului, ne-am luptat pentru a nu mai fi urmăriți pe internet. Și acum dăm noi acces la tot. Mă rog, unii dintre noi.
Vă amintiți nebunia de acum câțiva ani? Fiecare site ne cerea să acceptăm cookies. Trebuia să selectezi manual doar cookies necesare, că altfel te urmărea Google Ads sau Meta să îți arate perechea aia de adidași pe care ai căutat-o din greșeală cu 6 luni în urmă. Ne enervam. Simțeam că ne calcă intimitatea în picioare. Îi dădeam cu GDPR-ul peste tot. Am fost generația care a luptat pentru dreptul de a nu fi urmăriți de o reclamă la șosete. Și am câștigat, sau ceva de genul, acum avem 3 pop-up-uri de închis pe fiecare site.
Derulăm până în 2026
Azi, aceiași oameni (inclusiv eu) sunt dispuși să facă ceva mult mai grav decât să accepte un amărât de cookie: îi dă AI-ului acces complet.
1 din 2 tineri îi oferă unui agent AI acces la desktop, pentru ca acesta să înțeleagă contextul în care lucrează. Majoritatea tinerilor permit AI-ului să le citească toate fișierele, de la documente de lucru la acte oficiale scanate, pentru a fi mai organizați. Din ce în ce mai mulți permit AI-ului accesul la datele lor bancare, pentru a face bugete automate, a investi sau a plăti facturi.
De ce? Ca ofrandă pe altarul productivității. Ne-am speriat atât de tare că AI-ul ne va lua jobul sau că nu vom ține pasul cu viteza la care se mișcă lucrurile, încât am uitat complet de fricile de ieri.
Advertising-ul funcționează mai bine când nu arată ca advertising. În mod similar, AI-ul este adoptat mai repede când nu arată a „colectare de date”, ci a „aplicații pentru creșterea productivității”.
Advertising-ul clasic te urmărea ca să-ți vândă. AI-ul te urmărește ca să-ți facă chestii. Când utilitatea este atât de evidentă, când câștigi o oră pe zi pentru că AI-ul îți sortează, răspunde și organizează pentru tine, ești dispus să uiți că AI-ul are acces exclusiv la viața ta intimă, la chestii pe care poate nu ne le știu nici prietenii, familia sau soția.
Părerea mea? Am trecut de la „Don’t track me” la „Hold my hand and my bank account”.
Voi unde trageți linia? Ce informație e prea personală pentru a o oferi unui agent AI?
Apropo de memele ăsta: Ieri, în timp ce mai acordam unei aplicații AI acces la emailurile mele, mă gândeam fix la ironia asta. Milenialii au purtat războaie împotriva cookie-urilor din browser și a ad tracking-ului, ne-am luptat pentru a nu mai fi urmăriți pe internet. Și acum dăm noi ac...