06/05/2022
Lucrurile bune vin mai tarziu…
Inca de la inceputurile mele in branding imi doream sa dezvolt branduri in industria frumosului - fashion, posete, pantofi, bijuterii… orice, dar sa fie pentru ceva frumos.
Daca m-as intoarce la primul job, mi-am inceput activitatea in 1999. Da, nu e greseala, nu incepea cu 2 anul. Si primul proiect de branding l-am prins in primii ani cand 3 companii de morarit si panificatie fuzionau si se redenumeau in .
Eram angajata acestei companii si am avut privilegiul sa fac parte din echipa care implementa proiectul.
Insa anul trecut a venit in adevaratul sens ceea ce nutream cumva, dar nu stiam sa definesc: . N-o sa povestesc ce am facut efectiv pt ei pentru ca despre asta s-a mai scris. Vreau doar sa scriu si sa ramana aici CUM s-a intamplat acest proiect. Caci n-a iesit din prima.
La prima intalnire i-am cunoscut pe oamenii de marketing care “tipau” d**a ajutor. Nu vocal, ci profesional. Chiar aveau nevoie de o standardizare a brandului pentru expansiunea internationala. Pana au venit detaliile, am plecat 2 saptamani sa-mi rezolv niste treburi in Germania si am lasat acest proiect neofertat. Ultimul call pe tema asta suna “imi pare rau, dar maine plec, nu am timp efectiv pentru descrierea ofertei… la noi dureaza ceva scrierea ei. Ne pare rau, dar poate colaboram pe viitor”. De fapt asa suna mesajul cand participam la pitch-uri si nu le luam. Asa ca am plecat cu inima usor stransa ca am avut sansa sa lucrez pentru “frumosul” pe care il nutream, dar am dat cu piciorul un el. Sau… m-a ajutat un coach sa gandesc “acest proiect a facut loc unuia mai bun”.
D**a ce m-am intors au mai trecut cateva zile si telefonul meu, mereu pe silentios, a mai sunat o data de la Andreea. Si acum l-am auzit. Ma intreba daca oferta ei e gata. Si a fost. Si proiectul s-a intamplat frumos.
Lucrurile bune vin mai tarziu la mine…
Dar mai bine mai tarziu decat niciodata.
Daca stiti branduri si oameni frumosi, trimiteti-i catre mine. Vreau sa ii cunosc si sa lucrez cu ei.