Mica Agenție de Mirare

25/09/2026

Fiecare epocă și-a inventat propria „nebunie” și a numit-o astfel, adesea, pe aceea pe care n-a putut s-o înțeleagă. Istoria nebuniei este și istoria fricilor noastre.

19/09/2026

O marionetă atârnă de fire în fața unui zid vechi, de cărămidă și piatră. Are membre din lemn strunjit, mâini și picioare albe și, în loc de cap, un soare alb cu chip. Se răsucește, își schimbă mereu poziția și nu te lasă să hotărăști dacă e jucată de cineva sau se joacă singură.

Am văzut-o în Casa Bogdánffy din Cluj, la expoziția „Inaugurare". Casa a fost sală de bal, spital și, în comunism, locuință pentru 11 familii. Zidurile ei au rămas la vedere și fac parte din expoziție. Eu m-aș întoarce acolo, pentru că sunt lucrări de căutat prin încăperi și în grădină.

Expoziția rămâne deschisă până pe 22 noiembrie, pe strada Avram Iancu nr. 1. Până duminică seara intrarea e liberă, apoi biletul va fi la un preț simbolic, promit organizatorii.

17/09/2026

Sunt state care, la fel ca păstorul din desen care ține toiagul puterii, au harta cu granițele bine trasate și declară cu superioritate: „nu luăm partea nimănui".

Între timp, lupul mușcă la graniță: Ucraina numără satele arse, iar declarația de neutralitate rămâne, impecabil, neutră.

Cu siguranță, imparțialitatea e cea mai confortabilă poziție atunci când sângele curge pe pământul altcuiva.

15/09/2026

Sunt oameni care urcă muntele ca să scape de ceva, și oameni care urcă muntele ca să găsească ceva. David Neacșu pare să fi făcut, de fiecare dată, a doua alegere — iar cartea asta e, de fapt, jurnalul inimilor lui multiple, care nu au obosit niciodată toate deodată. Câte inimi bat, de fapt, în pieptul unui om care nu se oprește?

🆕📖 𝐃𝐚𝐯𝐢𝐝 𝐍𝐞𝐚𝐜𝐬̦𝐮, 𝑪𝒂𝒓𝒕𝒆𝒂 𝒊𝒏𝒊𝒎𝒊𝒍𝒐𝒓. 𝑫𝒆 𝒍𝒂 𝒎𝒖𝒏𝒕̦𝒊𝒊 𝒍𝒖𝒎𝒊𝒊 𝒍𝒂 𝒔𝒖𝒇𝒍𝒆𝒕𝒆𝒍𝒆 𝒐𝒂𝒎𝒆𝒏𝒊𝒍𝒐𝒓
Redactată de Ruxandra Hurezean

✒️ „Așa cm era de așteptat, iată că incredibilele istorii de călătorie prin lume, dar și prin alte timpuri, ale lui David Neacșu continuă. Cu aceeași pasiune deopotrivă pentru munții planetei și ai patriei noastre, cu aceeași neostoită curiozitate, cu aceeași poftă de aventură dublată de căutarea de sine. «Muntele te învață să fii un om mai bun», spune nostalgic David Neacșu, care face aici și un elogiu celuilalt munte din viața lui: prietenia.

Plină de povești, confesiuni, reflecții, sfaturi și îndemnuri, Cartea inimilor este un alt versant interior al acestui om, pentru care nu există libertate mai mare decât să exploreze și să admire natura și, mai ales, care se simte dator să-i inspire la rându-i și pe alții să apuce această minunată, salvatoare cale.“ — MARIUS CHIVU

✒️ „Alături de David am descoperit ce înseamnă să mergi cu adevărat pe munte. Ai parte de provocări mai serioase, faci trasee dificile, dar cu el ai și sentimentul siguranței. Îți oferă liniștea aceea, necesară, că nu poți păți ceva rău.

David nu este adeptul riscului, și asta îți inspiră încredere. Știe să te pregătească pentru orice. Știe să creeze și atmosfera pe care ți-o dorești la orice ieșire pe munte: cântă, povestește din experiențele lui. E o plăcere să mergi cu el.“ — THEODOR STOLOJAN

✒️ „Cineva zicea că doar proiectele care ne fac să simțim cm ne bate inima mai tare sunt proiectele noastre, cu adevărat ale noastre! Restul sunt cele pe care le facem pentru că trebuie, că așa e bine, că e musai să trăim, să răzbim. Dar cele care te fac să te ridici de la pământ de parcă ai pluti, ca într-un vis, doar ele sunt cele adevărate. Iar David are meritul, fericirea de a fi găsit și urmat acele drumuri-proiecte care au făcut toate inimile din pieptul lui să bubuie! ...

David nu a cedat, tocmai pentru că în pieptul lui nu bătea o singură inimă. Când una obosea, celelalte îi pompau viață și o reporneau... Nu cred că David va îmbătrâni sau că se va opri vreodată. Cred că pofta lui de viață îl va ține viu până la sfârșitul lumii.“ — RUXANDRA HUREZEAN

📚 Cartea este disponibilă în librării și online, și pe LibHumanitas.ro.

14/09/2026

Cum înveți despre o lume din care, de fapt, nu ai ieșit niciodată?

Mi se pare că cea mai mare capcană a înțelegerii e distanța pe care credem că trebuie să o punem între noi și lucrul pe care vrem să-l pricepem. Ca și cm ai putea vedea mai limpede o pădure stând deasupra ei, într-un balon, în loc să-ți fie frică de fiecare rădăcină care te încurcă la mers.

Sandu Stermin e genul de om care a ales, de multă vreme, umblatul prin lume, nu peste ea. Biolog, explorator, dar, mai ales, cineva care nu s-a mulțumit niciodată să transmită doar informație, ci să transmită și felul acela de atenție care face diferența între a privi și a o vedea cu adevărat.

Curiozitatea, cred eu, nu e o unealtă. E o poziție a corpului față de lume, o formă de a rămâne aplecat, deschis, gata să fii surprins de ceva ce credeai deja că știi.

Ce s-ar schimba în felul în care ne raportăm la lucruri dacă am accepta, cu adevărat, că nu suntem observatori ai lumii, ci parte din materialul ei?

Cum înțelegem lumea din care facem parte?
Poate că, uneori, pentru a înțelege lumea nu este suficient să o privim de la distanță. Poate că avem nevoie să o explorăm, să punem întrebări, să observăm, să ne lăsăm surprinși și să înțelegem că și noi suntem parte din ea.

Pe 6 octombrie, la cea de-a 9-a ediție a conferinței „Ce merită învățat?”, îl avem alături de noi pe Sandu Stermin, biolog, explorator, autor și profesor la Universitatea Babeș Bolyai.

Vom vorbi despre „Exerciții de înțelegere a lumii, din mijlocul ei” – despre curiozitate, despre felul în care privim lumea și despre cm ne putem apropia de ea cu mai multă atenție și înțelegere.

Prietenii comunității Avenor sunt invitați și ei să participe - vă invităm să vă înscrieți aici: https://forms.gle/UmcoXGhGS2UPeNj36

Ne vedem la Avenor, pentru o conversație despre lume și despre locul nostru în ea.

12/09/2026

La Sibiu, într-un weekend, 1.200 de oameni au ținut o chitară în brațe în același timp. Unii cântau de zeci de ani, alții abia își descopereau primul acord. Pe scenă erau nume consacrate, iar la doi pași de ei, pe Little Main Stage, oricine avea curajul urca și cânta — fără casting, fără filtru, doar cu voința de a fi acolo.

Așa arată Guitar Meeting: nu un festival care se privește de la distanță, ci unul în care publicul nu mai e public, ci parte din poveste.

Ce s-a întâmplat, de fapt, într-un oraș în care mii de oameni au ales muzica în locul spectatoratului: https://youtu.be/W1MGHm2bCJ0

Câți dintre noi mai avem, de fapt, curajul să urcăm pe scenă, chiar și pentru trei acorduri?

La Sibiu, Guitar Meeting a crescut dintr-o idee dedicată, înainte d...

04/09/2026

Într-un sat din Cluj, biblioteca era odată o clădire rece și aproape goală. O femeie a decis să-i soarta cu prăjituri și bomboane pentru copii, cu preoți chemați să stea de vorbă cu bătrânii, cu șezători și ateliere de țesut. A învățat singură programare ca să aducă tehnologie unde nimeni nu credea că mai e nevoie de ea. A strâns obiecte vechi din poduri și cămări și a făcut din ele un muzeu al satului.

Așa a ajuns Adriana Pătăcean „ministrul culturii” în Săndulești — un titlu pe care nu i l-a dat nimeni oficial, dar pe care satul întreg i l-a recunoscut.

Povestea ei e noul film din seria InspiRO / G4media.ro, realizat de Ruxandra Hurezean & Anastasia Sucitu: https://www.g4media.ro/bibliotecara-numita-ministrul-culturii-in-satul-ei-video-story-de-vineri-seara.html

Câte biblioteci moarte așteaptă, de fapt, doar pe cineva dispus să le aducă înapoi la viață?

O producție G4Media.ro / Documentar realizat de Ruxandra Hurezean / Filmare și montaj: Anastasia Sucitu / Producție: Sorin Mărghitaș În anii ’90, când

28/07/2026

O orcă lovește un pește deja mort, cu toată forța, până îl dezintegrează. Nu e vânătoare, nu e un gest de apărare: peștele murise deja.

Explicația nu ține de cruzime, ci probabil de ceva mult mai simplu decât ne-am aștepta, despre care scrie .

Câte gesturi din jurul nostru au, de fapt, un motiv atât de simplu încât ni se pare aproape dezamăgitor?

Cercetătorii au filmat pentru prima dată o tehnică de vânătoare complet nouă la orci: una ține prada, cealaltă acumulează viteză și o lovește frontal, până explodează în mii de fragmente.

17/06/2026

Mirarea zilei 🎩⚖️

Există personaje fictive care par mai reale decât mulți oameni în carne și oase.

De aproape patru ani, Saul Goodman este închis. Nu doar în povestea serialului Better Call Saul, ci și în memoria noastră. Dosarul – închis, sentința – definitivă.

Și totuși, zilele acestea, avocatul cu costume stridente și soluții improbabile a reapărut de nicăieri, într-un scurt clip despre Constituția Statelor Unite.

Poate că aceasta este una dintre marile puteri ale ficțiunii: să creeze oameni care continuă să existe chiar și după ce autorii le-au încheiat povestea.

Iar dacă un singur minut cu Saul Goodman este suficient pentru a pune pe jar internetul, înseamnă că nu toate personajele îmbătrânesc. Unele intră direct în legendă.

✨ Mirarea suplimentară: un avocat fictiv a reușit să atragă mai multă atenție asupra drepturilor cetățenești decât multe campanii reale.

Fanii universului Breaking Bad au parte de o surpriză neașteptată: actorul Bob Odenkirk a revenit în rolul celebrului avocat Saul Goodman, într-un scurt clip video realizat cu ocazia aniversării a …