18/05/2026
Cheile Bicazului din Munții Hășmaș au pereți verticali de calcar de 300-500 metri înălțime - cele mai spectaculoase chei ale Carpaților Orientali, sculptate de râul Bicaz în calcarele jurasice de acum 145 milioane ani, formând "paradisul alpiniștilor" pe 8 km între Lacul Roșu și Bicaz-Chei.
În inima Carpaților Orientali, între Transilvania (Harghita) și Moldova (Neamț), pe traseul DN12C, se află una dintre cele mai spectaculoase formațiuni geologice ale Europei.
Cheile Bicazului. Tăietură naturală de 5-8 km lungime. Adâncită de apa râului Bicaz în calcarele jurasice ale Munților Hășmaș.
Pereți verticali de stâncă - 300-350 m înălțime. Cele mai înalte porțiuni - până la 500 m. Cele mai spectaculoase formațiuni geologice ale Carpaților Orientali.
Astăzi - cunoscute oficial ca "paradisul alpiniștilor". Sute de trasee de cățărare. Plus drumul transcarpatic DN12C care străbate cheile prin tunele și serpentine îngrozitoare.
Pentru turiști - una dintre cele mai vizitate atracții naturale ale României. 500.000 vizitatori anual. Plus 200.000 alpiniști.
Geologic - calcare jurasice (145-165 milioane ani vechime). Plus conglomerate, jaspuri, cenuși vulcanice. Diferit colorate. Variate ca formă.
Formarea - acum 145 milioane de ani, în perioada Jurasică (era Mezozoică). Marea Tetis (oceanul tropical antic) - acoperea zona. Sedimente de calcaroase - se depuneau pe fundul mării.
Ridicarea Carpaților - era miocenă, acum 25-5 milioane ani. Acumularea de sedimente - împinsă spre suprafață prin presiuni tectonice. Plus eroziunea de către râul Bicaz.
Procesul de eroziune - început acum 1-2 milioane ani. Râul Bicaz - sculpta sistematic calcarele moi. Adâncind defileul cu 1-2 milimetri pe an. Rezultatul - cheile actuale.
Doar cei care au trăit acele vremuri pot înțelege cu adevărat ce însemna pentru un țăran moldovean obișnuit din secolul XIX, să călătorească cu carul cu boi de la Iași la Brașov prin Cheile Bicazului, să treacă printre pereții verticali de 500 m înălțime cu sentimentul cumplit că muntele "se va prăbuși peste el" - era cea mai impresionantă experiență geografică posibilă pentru un om al epocii pre-automobile.
Diviziunea oficială a cheilor (alpinist Emilian Cristea, 1965) - 4 sectoare:
Sectorul I "Între chei" (km 26.5-28.7). Plecarea de la stațiunea Lacu Roșu. Peretele sud-estic al Suhardului Mic. Plus dramatica Poartă de Piatră.
Sectorul II "Centrul Cheilor" (km 28.7-31). Cea mai spectaculoasă zonă. Piatra Altarului - vârf calcaros impunător de 1.120 m altitudine. Serpentina Mare.
Sectorul III "Gâtul Iadului" (km 31-32.2). Cea mai îngustă porțiune. Veritabil canion. La dreapta - Piatra Surducului. Locul cu cei mai înalți pereți verticali (500 m).
Sectorul IV "Sfârșitul Cheilor" (km 32-34). Zonă mai largă. Pante mai puțin înclinate. Sosirea în comuna Bicaz-Chei.
Te-ai întrebat vreodată cm era pentru un șofer obișnuit, în primăvara lui 1972, să conducă cu Dacia 1300 prin tunelele înguste ale DN12C, prin serpentinele cu raze de 10 metri, între pereții verticali de 500 m înălțime ai "Gâtului Iadului", cu camioane care veneau din sens opus - era exact testul cel mai cumplit pentru orice șofer român al epocii comuniste.
Punctele de atracție majore:
- Piatra Altarului (1.120 m) - vârful calcaros cel mai impunător
- Piatra Pinteștilor (847 m)
- Piatra Surducului - pereții 500 m
- Poarta Iadului - locul cel mai îngust
- Pridvorul Iadului - peisaj cumplit
- Piatra Bardosului - eroziune spectaculoasă
- Piatra Glodului - coloana înaltă naturală
Plus formațiuni geologice unice:
- Cheile Bicăjelului (afluent)
- Cheile Șugăului (350 m canion cu cascade)
- Lacul Roșu (lac de baraj natural format în 1837 prin alunecarea unui munte)
- Avenul Licaș - peșteră de 80 m adâncime
- Piatra Singuratică - relief carstic spectaculos
Fauna - extrem de bogată. 60-90 capre negre. 6-8 urși vara, 30-50 iarna. Lupii, râșii, cerbii, căprioare, vipere. Plus 280 specii de păsări.
Flora - excepțională. Specii endemice cu numele "Bicazului". Plus floră alpină cu floarea de colț (Leontopodium alpinum) și ghințură (Gentiana).
Parcul Național Cheile Bicazului-Hășmaș - constituit oficial pe 11 aprilie 1990. Suprafață - 6.575 hectare. Una dintre cele mai mari arii protejate ale României.
Sub administrarea ANANP (Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate). Plus protecție europeană prin rețeaua Natura 2000.
Alpinismul - tradiție de 100 de ani. Primele cățărări - 1925. Pionierul - alpinistul român Emilian Cristea. Plus contribuții ale alpiniștilor maghiari din Transilvania.
Astăzi - peste 200 trasee de cățărare oficiale. Plus 50 trasee speciale pentru via ferrata. Plus 30 trasee mixt (alpinism + rapel).
Categoriile - de la VS (Foarte Severă) până la 7c+ (probleme moderne). Cele mai grele - pe peretele Pietrei Altarului și pe Piatra Surducului.
Drumul DN12C - inaugurat 1937. A făcut accesul auto posibil pentru prima dată. Înainte - doar pe jos sau cu căruțele.
Reconstrucții majore - 1972 și 2008. Lățire serpentine. Tunele consolidate. Drum semnalizat european.
În 1990 - turismul explodează. Stațiunea Lacu Roșu - dezvoltată. Pensiuni private. Hoteluri. Plus traseele turistice pedestre.
Numărul de turiști - 200.000 în 1990. 500.000 în 2000. 800.000 în 2010. 1 milion în 2020. Plus 200.000 alpiniști specializați.
Cheile Bicazului - una dintre cele mai filmate locații din România. Filme românești și internaționale. Plus videoclipuri pentru BMW, Audi, Volvo care testează pe drumul DN12C.
Comparații internaționale - frecvent. Diferiți autori numesc oficial Cheile Bicazului "Grand Canyon-ul Carpaților". Comparat cu Verdon (Franța), Vikos (Grecia), Tara (Muntenegru).
Realitatea geologică - diferită. Cheile Bicazului sunt formațiuni mult mai mici decât Grand Canyon-ul american (1.800 m adâncime, 446 km lungime). Dar - mult mai dramatice decât majoritatea cheilor europene.
Astăzi, când conduci cu mașina pe DN12C prin Cheile Bicazului, e aproape imposibil să ne imaginăm că aici, pe acești 8 km de drum, râul Bicaz a sculptat în calcarele jurasice timp de 1-2 milioane ani cea mai spectaculoasă formațiune geologică a Carpaților Orientali - cu pereți verticali de 500 m care întunecă cerul la prânz.
Iar când ajungi la "Gâtul Iadului" - locul cel mai îngust unde pereții se apropie la doar câțiva metri, și vezi soarele care apare doar 2 ore pe zi între stâncile abrupte - înțelegi că natura românească are capacitatea de a crea peisaje cumplite care rivalizează cu cele mai cunoscute canioane ale planetei.
Cele mai spectaculoase chei ale Carpaților Orientali - 5-8 km de drum DN12C cu pereți verticali de 300-500 m înălțime sculptați în calcare jurasice de 145 milioane ani, "paradisul alpiniștilor" cu 200 trasee de cățărare, vizitate anual de 1 milion de turiști care vin să trăiască cea mai dramatică experiență geografică posibilă în România.
