08/03/2018
Mă-ntreb ce fac doamnele, domnii, în timpul salvat pentru un copy-paste ori Send to all friends pe Facebook.
Oare ce timp salvează, de la ce la ce? Poate fac altceva mai util, în offline.
La mulți ani-ul ăsta, ca și alte la mulți ani-uri, a devenit un clișeu - primăvara e frumoasă sau nu, zilele sunt senine în funcție de cine suntem, sufletul ne este oricum plin de detoate iar soarele iese când vrea Universul.
Da, postez pe toate paginile pe care le administrez, că așa e frumos, că așa se simt femeile frumoase și că nu e bine să fii un individ auster, și nici nu sunt. Mereu încerc să scriu sincer, cald, cu multe cuvinte. (D)efectul meu.
De ziua asta internațională, mama mea e numai una! Și a trecut prin multe, singură, cu mine, cu cei din jur. Nu spune multe că așa îi este felul dar se citesc o droaie pe fața ei.
O iubesc oricum.
Mama ei nu mai este, a murit acum câțiva ani, chiar după un 8 Martie. Îmi amintesc de fiecare dată când mă gândesc la ea că în anul ăla mi-a fost cam greu să mă deplasez cu zambila cumpărată de la Kaufland și am plecat la Cluj.
Eram pe drum, m-a sunat să vadă dacă mai ajung la ea. I-am spus că nu. După câteva ore, în miez de noapte mă sună iar, era în spital. La câteva ore murise, în toiul zilei.
Am vrut și eu să salvez timp, în offline. 5 ori 15 minute.
N-am salvat nimic, m-am încărcat cu un gând amar toată viață și n-am apucat să mai spun că defapt îmi pare rău.
Ce vreau să spun este că urările copiate, trimise cu heirup, atrag după sine mulțumiri slabe. Nu te simți cu nimic special, chiar nu.
Ia o floare sau doar un zâmbet, ia-ți 5 minute și du-te în ușa femeii și spune-i că-i dorești o zi frumoasă ca și ea. Că toate femeile sunt frumoase în felul lor.
Dacă te desparte distanța, ia-ți 1 minut de la Orange/Telekom/Vodafone sau Digi și sună.
Să aveți o zi normală și perfect de imperfectă ca și viața asta! Mulți ani cu viață, femei deosebite!
Love,
A.