E fain la Timișoara

E fain la Timișoara Contact information, map and directions, contact form, opening hours, services, ratings, photos, videos and announcements from E fain la Timișoara, Advertising/Marketing, Timișoara, Timisoara.
(3)

™ Ne alăturăm prin acest proiect tuturor oamenilor care iubesc acest oraș și dorim să contribuim din fonduri proprii la creșterea imaginii pe care o are Timișoara 💛

Palatul Casei Cercuale de Ajutor pentru Bolnavi – actualul Spital CFR Timișoara.Pe malul Begăi, pe actualul Splai Tudor ...
19/09/2026

Palatul Casei Cercuale de Ajutor pentru Bolnavi – actualul Spital CFR Timișoara.

Pe malul Begăi, pe actualul Splai Tudor Vladimirescu, se află o clădire pe lângă care mulți timișoreni trec fără să știe că aici se scrie istorie medicală de mai bine de un secol.

În jurul anului 1900, într-o perioadă în care Timișoara se moderniza într-un ritm spectaculos, a fost ridicată aici Casa Cercuală de Ajutor pentru Bolnavi – Kerületi Betegsegélyező Pénztár. Clădirea a fost proiectată de arhitectul Eduard (Ede) Reiter, unul dintre arhitecții activi ai Timișoarei de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Ghidul istoric al lui Gyula Delesega datează construcția în anul 1900, iar Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” indică un interval mai larg, 1898–1901.

Splaiul purta atunci numele Begabalsor, adică „șirul de pe malul stâng al Begăi”. Chiar alături se ridica Palatul Societății pentru Regularizarea Apelor Timiș-Bega, actualul Palat al Apelor. Împreună, cele două edificii schimbau imaginea acestei părți a orașului la începutul secolului XX.

Clădirea lui Reiter nu era doar un sediu administrativ. Aici funcționa și sanatoriul Casei Cercuale, destinat îngrijirii celor asigurați. UMFT consemnează că încă de la inaugurare exista o secție de chirurgie dotată cu aparatură modernă, condusă de dr. Julius Simon, informație documentată într-o monografie a Timișoarei publicată chiar în anul 1902.

Un amănunt spune poate cel mai bine cât de modern era acest loc pentru vremea sa: în 1902, sanatoriul dispunea deja de un aparat Röntgen, la numai câțiva ani după descoperirea razelor X.

Destinația medicală avea să însoțească ansamblul și în deceniile următoare. Istoria locului se intersectează inclusiv cu numele Anei Aslan, care a fost profesor de clinică medicală la Timișoara între 1945 și 1949. Istoricul actual al spitalului leagă această perioadă de primele sale experiențe cu procaina în tratarea afecțiunilor reumatice, cercetări care aveau să joace ulterior un rol important în activitatea sa din domeniul gerontologiei.

Din 1958, vechiul ansamblu medical a devenit sediul Spitalului CFR Timișoara, nume sub care este cunoscut și astăzi. Un an mai târziu, la 1 mai 1959, aici a fost inaugurată Clinica III Chirurgie a Institutului de Medicină din Timișoara, dezvoltarea ei fiind strâns legată de profesorul Pius Brânzeu. În 1961 clinica ajunsese la 50 de paturi, iar între 1965 și 1969 infrastructura medicală a fost extinsă prin realizarea noului bloc operator.

Astăzi, în spatele fațadei elegante pe care o vedem de pe Splaiul Tudor Vladimirescu continuă să funcționeze un spital. Dar zidurile sale păstrează povestea unei instituții medicale apărute într-o Timișoară care, încă de acum mai bine de 120 de ani, investea în asistență socială, chirurgie și tehnologii medicale moderne.

O clădire pe lângă care poate am trecut de multe ori, dar care ne amintește că istoria Timișoarei nu se găsește doar în palate, biserici sau piețe. Uneori, ea continuă să trăiască într-un loc în care oamenii vin și astăzi pentru a fi vindecați.

📲 În curând, toate aceste povești vor fi și mai ușor de descoperit! Lucrăm la aplicația „E fain la Timișoara”, unde vei găsi clădirile istorice ale orașului direct pe hartă, fiecare cu povestea ei, fotografii și informații documentate. Iar pentru ca experiența să fie completă, vei putea asculta povestea fiecărei clădiri în format audio chiar atunci când te afli în fața ei.

📚 Textele sunt documentate din surse istorice și arhitecturale publice, precum arhive locale și maghiare, platforme dedicate patrimoniului Timișoarei, albume istorice și materiale enciclopedice.

Palatul baronului Béla Gudenus de Gad – povestea unui palat din vechiul Iosefin.Pe o stradă liniștită din Iosefin, la nu...
18/09/2026

Palatul baronului Béla Gudenus de Gad – povestea unui palat din vechiul Iosefin.

Pe o stradă liniștită din Iosefin, la numărul 7 al actualei străzi Emanoil Gojdu, se ridică un palat care, în urmă cu mai bine de un secol, trebuie să fi schimbat considerabil imaginea locului.

În jur predominau clădirile joase. Aici avea să apară însă un imobil monumental, cu patru niveluri, iar deasupra intrării sale un blazon amintește și astăzi de omul care l-a construit: baronul Béla Gudenus de Gad.

Povestea începe în anul 1911. Strada purta atunci numele Ormos utca, iar baronul Béla Gudenus hotărăște să ridice aici un palat de raport – o clădire cu apartamente destinată să producă venituri din chirii.

Înainte de începerea construcției, baronul cumpărase pentru 38.000 de coroane casa văduvei Paulina Hamerak, aflată pe parcela actualului palat. Vechea construcție a fost, cel mai probabil, demolată pentru a face loc noii clădiri.

La 3 mai 1912 este eliberată autorizația de construire pe numele baronului Gudenus Béla.
Proiectul îi aparținea arhitectului Henrik Telkes, unul dintre arhitecții activi în Timișoara începutului de secol XX.

Un an mai târziu, în 1913, palatul era finalizat.
Clădirea aparține universului Art Nouveau/Secession, cu o expresie geometrizată a stilului. Monumentalitatea sa era cu atât mai evidentă cu cât strada era dominată în acea perioadă de case mult mai joase.

Dar unul dintre cele mai interesante detalii se află chiar deasupra intrării. Un blazon flancat de un leu și un vultur păstrează legătura clădirii cu familia Gudenus. În interiorul scutului apar două turnuri crenelate și o figură antropomorfă, iar deasupra se află o coroană.

Peste timp, tocmai acest blazon avea să devină una dintre cheile identificării istoriei palatului.

Cercetătorii au comparat reprezentarea de pe fațadă cu blazoanele familiilor nobiliare din Banat și au observat asemănări cu cel al familiei Gudenus de Gad. Confirmarea a venit din documentele epocii: în Monitorul Timișoarei din mai 1912 a fost găsită autorizația pentru construirea unui palat de raport pe numele „br. Gudenus Béla”.

Cine era însă baronul al cărui nume a rămas legat de această clădire?

Béla Gudenus, cu numele complet Adalbert Josef Freiherr von Gudenus, s-a născut la Gad, în 26 octombrie 1863.

Familia Gudenus era o familie nobiliară originară din Stiria. Legătura sa cu Banatul s-a consolidat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când baronul Hugo Gudenus s-a căsătorit cu baroneasa Anna Sarolta Csávossy și a intrat în posesia domeniului de la Gad și a altor proprietăți din zonă.

La începutul secolului XX, fiii lor, Hugo și Béla, se numărau printre marii proprietari funciari ai zonei.

Béla devenise totodată o prezență cunoscută în societatea timișoreană, împărțindu-și timpul între moșia familiei de la Gad și afacerile sale din Timișoara. În ultimii ani ai administrației austro-ungare a fost și virilist al orașului, făcând parte din structurile administrației locale în calitate de mare contribuabil.

Palatul său din Iosefin nu a rămas însă doar povestea celui care l-a construit. În 1922, printre locatarii clădirii este consemnată familia medicului Géza Mannheim. Numele doctorului, al soției sale Eleonora și al fiului lor Andrei, în vârstă de 20 de ani, aveau să fie înscrise ulterior pe placa memorială din cimitir dedicată victimelor Holocaustului.

Între timp, și lumea din care provenea Béla Gudenus se schimba.

După moartea părinților săi, baronului îi revenise sarcina de a împărți averea familiei între moștenitori. Era o avere importantă, care cuprindea, printre altele, cinci case în Budapesta, bijuterii și obiecte de colecție.

Împărțirea averii a dus la un lung conflict între moștenitori. Procesul a durat aproximativ șapte ani și s-a încheiat în 1929, prin acordul părților.

Béla Gudenus a rămas însă legat de Timișoara până la sfârșitul vieții.

La 9 septembrie 1941, presa budapestană anunța moartea baronului, la vârsta de 78 de ani, în reședința sa din Timișoara.

Au trecut mai bine de 110 ani de la terminarea palatului.

Orașul s-a schimbat, Ormos utca a devenit strada Emanoil Gojdu, iar lumea aristocrației bănățene din care provenea Béla Gudenus a rămas în istorie.

Palatul este însă tot aici. Iar dacă ajungeți pe strada Emanoil Gojdu, la numărul 7, priviți pentru câteva clipe deasupra intrării.

Leul, vulturul, coroana și vechiul blazon încă păstrează, pe fațada unei clădiri din Iosefin, numele familiei care a ridicat-o în urmă cu mai bine de un secol.

📲 În curând, toate aceste povești vor fi și mai ușor de descoperit! Lucrăm la aplicația „E fain la Timișoara”, unde vei găsi clădirile istorice ale orașului direct pe hartă, fiecare cu povestea ei, fotografii și informații documentate. Iar pentru ca experiența să fie completă, vei putea asculta povestea fiecărei clădiri în format audio chiar atunci când te afli în fața ei.

📚 Textele sunt documentate din surse istorice și arhitecturale publice, precum arhive locale și maghiare, platforme dedicate patrimoniului Timișoarei, albume istorice și materiale enciclopedice.

Casa Janovits Pál – o casă care încă poartă semnătura proprietarului său.Pe malul Begăi, în Iosefin, la actuala adresă N...
17/09/2026

Casa Janovits Pál – o casă care încă poartă semnătura proprietarului său.

Pe malul Begăi, în Iosefin, la actuala adresă Nicolae Titulescu nr. 6, se află o clădire care își dezvăluie o parte din poveste chiar pe fațadă.

Trebuie doar să privești cu atenție în sus. Pe frontispiciu se păstrează și astăzi inițialele „JP”, iar sub ele apare anul 1901. Sunt inițialele lui Pál Janovits, cel pentru care a fost construit imobilul în urmă cu 125 de ani.

La începutul secolului XX, locul se afla la intersecția străzii Anton Sailer cu strada de pe malul Begăi. În luna mai a anului 1901 a fost emisă autorizația de construire, iar în octombrie același an Pál Janovits primea autorizația pentru racordarea clădirii la rețeaua publică de canalizare.

Casa fusese ridicată ca imobil de raport, într-un stil istoricist/eclectic. Cu alte cuvinte, era o investiție imobiliară a epocii, cu spații destinate închirierii.

Numele arhitectului nu a fost identificat până în prezent. Povestea proprietarului ne duce însă și mai departe.

Pál Janovits era meșter dulgher, iar meseria făcea parte din istoria familiei sale. Tatăl său, Miklós Janovits, activase în același domeniu, în cadrul afacerii „Janovits Miklós și Fiul”.

După moartea lui Miklós, în 5 iulie 1897, afacerea a fost preluată de văduva sa, Katalin Janovits, iar Pál a devenit reprezentantul legal.

Câțiva ani mai târziu, Pál avea să-și ridice această casă pe malul Begăi. Și a avut grijă să-și lase numele pe ea.

Monograma „JP” nu apare doar în partea superioară a fațadei. O putem descoperi din nou în feroneria singurului balcon al clădirii, amplasat spre colț.

Este unul dintre acele mici detalii pe lângă care poți trece de nenumărate ori fără să știi că, de fapt, privești inițialele celui care a construit casa în urmă cu mai bine de un secol.

Documentele vremii ne arată și o altă latură a lui Pál Janovits. În 1904, Primăria Timișoarei îi aproba prelungirea cu încă trei ani a contractului de închiriere pentru un spațiu utilizat în vederea organizării unor cursuri de moașe.

În 1909, numele său apare din nou în documente, când solicită închirierea unui spațiu publicitar pe cortina Teatrului Orășenesc, de această dată în numele ziarului maghiar Budapesti Hírlap.

Familia Janovits mai deținea o proprietate și în Elisabetin, la actuala adresă Calea Șagului nr. 1. Acea clădire nu a supraviețuit până în zilele noastre, pe locul ei fiind ridicate ulterior blocuri de locuințe.

Casa de pe malul Begăi însă a rămas. Astăzi, după 125 de ani, clădirea continuă să facă parte din peisajul Iosefinului și păstrează pe fațadă două indicii simple despre începuturile sale: JP – 1901.

Două inițiale și un an care, pentru cei care se opresc să le privească, deschid o mică fereastră către Timișoara de la începutul secolului trecut.

📍 Casa Janovits Pál
Str. Nicolae Titulescu nr. 6, Timișoara

📲 În curând, toate aceste povești vor fi și mai ușor de descoperit! Lucrăm la aplicația „E fain la Timișoara”, unde vei găsi clădirile istorice ale orașului direct pe hartă, fiecare cu povestea ei, fotografii și informații documentate. Iar pentru ca experiența să fie completă, vei putea asculta povestea fiecărei clădiri în format audio chiar atunci când te afli în fața ei.

📚 Textele sunt documentate din surse istorice și arhitecturale publice, precum arhive locale și maghiare, platforme dedicate patrimoniului Timișoarei, albume istorice și materiale enciclopedice.

Sinagoga din Iosefin – o poveste începută în urmă cu peste 130 de ani.Pe actualul bulevard Iuliu Maniu, la numărul 55, s...
16/09/2026

Sinagoga din Iosefin – o poveste începută în urmă cu peste 130 de ani.

Pe actualul bulevard Iuliu Maniu, la numărul 55, se află una dintre clădirile care păstrează memoria comunității evreiești din vechiul Iosefin.

Povestea ei începe înainte ca sinagoga pe care o vedem astăzi să existe.

Comunitatea evreiască ortodoxă din Iosefin s-a constituit în anul 1871. Timp de mai bine de două decenii, credincioșii s-au întâlnit pentru rugăciune în spații închiriate, până când comunitatea a reușit să își ridice propriul lăcaș.

Sinagoga din Iosefin a fost inaugurată în anul 1895, fiind asociată în sursele de patrimoniu cu Karl Hart, unul dintre constructorii activi în Timișoara acelei perioade. Edificiul a fost realizat într-un stil eclectic, în care elementele maure se întâlnesc cu influențe neoromanice și neogotice.

Fațada este poate cea care spune cel mai bine această poveste arhitecturală. Ferestrele înalte terminate în arc de potcoavă, rozeta centrală, cărămida aparentă, cele două mici cupole și Tablele Legii îi dau o înfățișare aparte, diferită de marile sinagogi din Cetate și Fabric.

La inaugurarea din 1895 a participat și primarul Timișoarei, Carol Károly Telbisz. Sursele dedicate istoriei sinagogii consemnează un gest simbolic deosebit: comunitatea i-ar fi oferit primarului o cheie aurită a lăcașului, iar ceremonia s-ar fi încheiat cu intonarea imnului Austro-Ungariei.

Dar pentru evreii ortodocși din Iosefin, aici nu exista doar o sinagogă. În jurul ei se desfășura o parte importantă a vieții comunității. În curte funcționau un heder, destinat educației copiilor, o mikve, baia rituală, precum și un spațiu pentru sacrificarea rituală.

La începutul secolului al XX-lea, una dintre figurile importante ale comunității a devenit rabinul Bernát Schück, instalat în această funcție în anul 1901. Avea să rămână legat timp de decenii de viața religioasă a evreilor ortodocși din Iosefin.

Educația copiilor a căpătat, la rândul ei, un rol tot mai important. La sfârșitul Primului Război Mondial a fost înființată școala primară ortodoxă, iar în 1928 aceasta s-a mutat într-o clădire nouă, ridicată în partea din spate a curții.

O placă de marmură păstrată în interiorul sinagogii amintește și astăzi construirea școlii și numele celor care au contribuit la realizarea ei: prim-rabinul Bernát Schück, președintele comunității Iacob Rothbart, precum și arhitecții Arnold Merbl și Iacob (Jakab) Klein.

De-a lungul timpului, și sinagoga și-a schimbat înfățișarea. Imaginile istorice arată că forma sa inițială era diferită de cea pe care o vedem astăzi, edificiul fiind ulterior mărit și modificat.

Au trecut peste 130 de ani de la ridicarea sa.
Comunitatea care a construit-o nu mai are dimensiunile de odinioară, multe dintre clădirile care formau cândva acest mic univers comunitar și-au schimbat rostul, iar Iosefinul s-a transformat.

Sinagoga însă a rămas. După lucrări de reparație, lăcașul a redevenit funcțional în primăvara anului 2018.

Este unul dintre puținele locuri din vechiul Iosefin în care o poveste începută în secolul al XIX-lea continuă să fie trăită și astăzi.

📲 În curând, toate aceste povești vor fi și mai ușor de descoperit! Lucrăm la aplicația „E fain la Timișoara”, unde vei găsi clădirile istorice ale orașului direct pe hartă, fiecare cu povestea ei, fotografii și informații documentate. Iar pentru ca experiența să fie completă, vei putea asculta povestea fiecărei clădiri în format audio chiar atunci când te afli în fața ei.

📚 Textele sunt documentate din surse istorice și arhitecturale publice, precum arhive locale și maghiare, platforme dedicate patrimoniului Timișoarei, albume istorice și materiale enciclopedice.

Ferestre, ornamente și o poveste de peste un secol.Pe strada Johann Heinrich Pestalozzi, la numărul 2, se află una dintr...
15/09/2026

Ferestre, ornamente și o poveste de peste un secol.

Pe strada Johann Heinrich Pestalozzi, la numărul 2, se află una dintre acele clădiri ale Fabricului care, după o restaurare recentă, te fac să te oprești și să privești mai atent.

Cu fațada sa amplă, desfășurată pe mai multe niveluri, ancadramentele elegante ale ferestrelor, ornamentele geometrice și balcoanele metalice, imobilul păstrează imaginea unei case de raport ridicate în primele decenii ale secolului XX.

Potrivit informațiilor disponibile în prezent, clădirea este datată în jurul anului 1920. Documentele care ar putea confirma cu exactitate anul construcției, numele primului proprietar și arhitectul nu au fost însă identificate până acum, motiv pentru care preferăm să nu atribuim clădirii o istorie care nu poate fi documentată.

Povestea locului începe însă cu mult înainte.
Actuala stradă Johann Heinrich Pestalozzi a purtat la începutul secolului XX numele Sörházfasor, o denumire legată de apropierea Fabricii de Bere. În documentele mai vechi, zona apare și sub alte denumiri, iar în primele decenii ale secolului XX acest colț al Fabricului trecea printr-o perioadă importantă de transformare.

Era o parte a orașului în care industria, instituțiile publice și locuințele se întâlneau la doar câteva străzi distanță. Fabrica de Bere, centrala electrică, atelierele și întreprinderile din zonă făceau parte din peisajul cotidian al cartierului.

În acest decor urban s-a conturat și clădirea pe care o vedem astăzi la numărul 2. Fațada ei este mai sobră decât cea a palatelor spectaculoase ridicate la Timișoara în perioada Secessionului. Decorația este ordonată și geometrizată, ferestrele sunt încadrate de elemente decorative discrete, iar balcoanele metalice adaugă ritm unei fațade construite mai degrabă prin proporții decât prin abundența ornamentelor.

Istoria recentă a clădirii este, în schimb, foarte bine documentată. În anul 2018, imobilul de pe strada Pestalozzi nr. 2 a fost încadrat oficial de municipalitate în categoria clădirilor neîngrijite. Starea sa a determinat aplicarea unei majorări cu 400% a impozitului pe clădire.

La numai câțiva ani distanță, imaginea este cu totul alta. Fațada a fost restaurată, ornamentele au fost puse din nou în valoare, iar clădirea și-a recăpătat eleganța pe care degradarea o ascunsese treptat.

Este poate una dintre cele mai frumoase transformări pe care le poate avea o clădire veche: de la un imobil pentru care starea de degradare ajunsese să fie consemnată în documentele administrației locale, la o fațadă care atrage din nou privirea celor care trec pe strada Pestalozzi.

📲 În curând, toate aceste povești vor fi și mai ușor de descoperit! Lucrăm la aplicația „E fain la Timișoara”, unde vei găsi clădirile istorice ale orașului direct pe hartă, fiecare cu povestea ei, fotografii și informații documentate. Iar pentru ca experiența să fie completă, vei putea asculta povestea fiecărei clădiri în format audio chiar atunci când te afli în fața ei.

📚 Textele sunt documentate din surse istorice și arhitecturale publice, precum arhive locale și maghiare, platforme dedicate patrimoniului Timișoarei, albume istorice și materiale enciclopedice.

Turnul de Apă din Iosefin – povestea unui uriaș de 52 de metri.Pe strada Gheorghe Barițiu, aproape de malul Begăi, se ri...
14/09/2026

Turnul de Apă din Iosefin – povestea unui uriaș de 52 de metri.

Pe strada Gheorghe Barițiu, aproape de malul Begăi, se ridică una dintre cele mai spectaculoase construcții industriale ale Timișoarei: Turnul de Apă din Iosefin.

Are 52 de metri înălțime și de mai bine de un secol face parte din silueta cartierului. Dar turnul nu a fost construit pentru a fi monument sau punct de belvedere. La începutul secolului XX avea un rol esențial în viața de zi cu zi a orașului.

Povestea sa este strâns legată de Stan Vidrighin și de unul dintre cele mai importante proiecte de modernizare ale Timișoarei: realizarea sistemului modern de alimentare cu apă și canalizare.

La începutul anilor 1900, Vidrighin a studiat sistemele de apă și canalizare din mai multe mari orașe europene, iar în jurul Timișoarei au fost efectuate numeroase foraje pentru identificarea surselor de apă potrivite.

Orașul avea nevoie însă nu doar de apă, ci și de o rețea capabilă să mențină presiunea atunci când consumul varia.

Așa au apărut cele două mari turnuri de apă ale Timișoarei, amplasate la capetele rețelei: unul în Fabric și celălalt aici, în Iosefin.

Turnul din Iosefin a fost ridicat în perioada 1912–1914, în cadrul lucrărilor pentru noul sistem de alimentare cu apă al orașului. Documentația tehnică de restaurare indică anii 1912–1913, în timp ce alte surse patrimoniale folosesc perioada 1913–1914.

Proiectarea inginerească este legată de János Lenarduzzi și Richárd Sabathiel, iar László Székely, arhitectul-șef al orașului, apare de asemenea în documentația construcției. Stan Vidrighin realizase studiul necesităților și caietul de sarcini și a contrasemnat proiectul.

Turnul avea însă o particularitate care îl deosebea de cel din Fabric.

În interiorul său se aflau două rezervoare uriașe. Cel superior putea păstra aproximativ 500 de metri cubi de apă potabilă, iar cel inferior încă 250 de metri cubi de apă industrială provenită din Bega. În total, în turn puteau exista aproximativ 750.000 de litri de apă.

Apa aflată la înălțime ajuta la compensarea variațiilor de consum și la menținerea presiunii în rețeaua orașului. Dacă instalațiile trebuiau oprite pentru reparații sau apărea o defecțiune, rezerva din turnuri putea continua alimentarea pentru aproximativ 3–4 ore.

Turnul era supravegheat permanent. În incintă existau locuințe pentru angajații responsabili de funcționarea sa, precum și un post telefonic prin care aceștia comunicau cu Uzina de Apă

Ne putem imagina astfel Iosefinul de acum mai bine de un secol: deasupra cartierului se ridica această construcție uriașă, în interior se aflau sute de mii de litri de apă, iar oamenii care aveau grijă de funcționarea ei trăiau chiar aici.

La vremea construirii sale, actuala stradă Gheorghe Barițiu purta numele Zöldpázsit utca, cunoscută și ca Strada Pajiștei Verzi.

Odată cu dezvoltarea și modernizarea sistemului de alimentare cu apă al Timișoarei, după cel de-Al Doilea Război Mondial rolul turnului s-a diminuat treptat, până când construcția și-a pierdut funcția pentru care fusese ridicată.

Turnul a rămas însă în picioare. Au trecut decenii, au existat diferite propuneri pentru reutilizarea sa, iar monumentul a așteptat o nouă viață.

Aceasta a venit după mai bine de un secol.În 2026 au fost finalizate lucrările de restaurare și refuncționalizare a Turnului de Apă din Iosefin. Elementele istorice importante au fost păstrate, inclusiv cele două rezervoare originale și scara tehnică.

Fostele rezervoare pot găzdui acum activități și expoziții, iar în partea superioară a fost amenajată o platformă de belvedere, la aproximativ 50 de metri înălțime.

Astfel, o construcție în care odinioară se aflau sute de mii de litri de apă devine un loc din care poate fi descoperit orașul.

Turnul de Apă din Iosefin a fost construit pentru a ajuta Timișoara să funcționeze. Peste mai bine de un secol, același turn rămâne în picioare pentru a spune povestea orașului care s-a modernizat în jurul lui.

📲 În curând, toate aceste povești vor fi și mai ușor de descoperit! Lucrăm la aplicația „E fain la Timișoara”, unde vei găsi clădirile istorice ale orașului direct pe hartă, fiecare cu povestea ei, fotografii și informații documentate. Iar pentru ca experiența să fie completă, vei putea asculta povestea fiecărei clădiri în format audio chiar atunci când te afli în fața ei.

📚 Textele sunt documentate din surse istorice și arhitecturale publice, precum arhive locale și maghiare, platforme dedicate patrimoniului Timișoarei, albume istorice și materiale enciclopedice.

O clădire spectaculoasă de pe malul BegăiPe Splaiul Nicolae Titulescu nr. 20, aproape de Turnul de Apă din Iosefin, se r...
13/09/2026

O clădire spectaculoasă de pe malul Begăi

Pe Splaiul Nicolae Titulescu nr. 20, aproape de Turnul de Apă din Iosefin, se ridică una dintre acele clădiri pe lângă care este greu să treci fără să privești în sus.

Fațada sa este spectaculoasă. Balconul, bovindoul central, frontoanele bogat ornamentate, chipurile feminine și abundentele decorații vegetale sunt mărturii ale arhitecturii de la începutul secolului al XX-lea, într-o perioadă în care Timișoara se transforma rapid, iar Iosefinul devenea unul dintre cartierele importante ale orașului.

Splaiul pe care o vedem astăzi purta în perioada austro-ungară numele Bégajobbsor, denumire care făcea referire la malul drept al Begăi. Era o zonă strâns legată de dezvoltarea Iosefinului, de apropierea gării și de activitatea comercială și industrială care anima această parte a Timișoarei.

Dar, de această dată, povestea clădirii nu vine doar din documente. Familia care a păstrat casa ne-a ajutat să completăm o parte importantă din istoria ei.

Potrivit informațiilor și fotografiilor păstrate în familie, casa a fost construită de Kocsi János și Kocsi Franciska și a fost terminată în 1904. Anul este păstrat chiar pe clădire, printr-o inscripție aflată pe unul dintre hornurile din pod.

Iar inițialele de pe fațadă, pe care le-am fotografiat și noi și care ne-au ridicat inițial multe semne de întrebare, capătă acum o explicație: KJ – Kocsi János.

Kocsi János a fost brutar, iar lângă casă se afla și brutăria familiei. Clădirea brutăriei nu a fost retrocedată familiei împreună cu imobilul și, potrivit informațiilor primite de la familie, demolarea acesteia a fost cerută de Primărie, fiind demolată în anul 2016.

Povestea devine cu atât mai frumoasă prin fotografiile vechi care s-au păstrat. Am primit inclusiv o imagine realizată în timpul construirii casei, în care muncitorii și numeroși oameni ai locului apar în fața construcției încă neterminate. Este una dintre acele fotografii rare care ne permit să vedem o clădire istorică a Timișoarei chiar în momentul în care prindea formă.

Familia păstrează și un vechi portret al lui Kocsi János și Kocsi Franciska alături de copii. Una dintre fetițele din fotografie este străbunica soțului doamnei care ne-a oferit aceste mărturii, iar casa a rămas astfel legată de aceeași familie peste generații.

Istoria recentă a imobilului nu a fost însă una ușoară. După un lung proces de retrocedare, casa a revenit familiei într-o stare avansată de degradare. Am primit fotografii făcute înaintea intervențiilor, iar diferența față de ceea ce vedem astăzi este impresionantă.

Lucrările de salvare au început în 2017, mai întâi cu acoperișul, apoi cu fațada principală. În 2022 a fost refăcută și fațada din curte. Restaurarea fațadei principale nu a putut fi dusă în întregime la capăt, iar la parter lucrările s-au oprit din cauza dificultăților birocratice întâmpinate de proprietari.

Și interiorul spune aceeași poveste. Două dintre apartamente au fost renovate, încercându-se păstrarea cât mai mult posibil a farmecului istoric, în timp ce alte spații ale clădirii au rămas încă în așteptarea restaurării.

La numai câteva minute de aici se află și Turnul de Apă din Iosefin, construit în anii 1913–1914, unul dintre reperele care amintesc de modernizarea spectaculoasă a orașului de la începutul secolului trecut.

Astăzi, după mai bine de 120 de ani, casa familiei Kocsi continuă să atragă privirea de pe celălalt mal al Begăi. Dincolo de ornamentele sale spectaculoase, poate cea mai frumoasă parte a poveștii este faptul că memoria casei nu s-a pierdut. Fotografii, amintiri și informații au trecut dintr-o generație în alta și ne permit acum să punem din nou nume și oameni în spatele unei fațade pe lângă care Timișoara trece de mai bine de un secol.

Și poate tocmai acesta este unul dintre cele mai frumoase lucruri la Timișoara: uneori nu trebuie decât să ridici privirea pentru a descoperi o clădire pe lângă care ai trecut de zeci de ori. Iar alteori, în spatele ei, descoperi și o familie care i-a păstrat povestea vie.

📲 În curând, toate aceste povești vor fi și mai ușor de descoperit! Lucrăm la aplicația „E fain la Timișoara”, unde vei găsi clădirile istorice ale orașului direct pe hartă, fiecare cu povestea ei, fotografii și informații documentate. Iar pentru ca experiența să fie completă, vei putea asculta povestea fiecărei clădiri în format audio chiar atunci când te afli în fața ei.

📚 Textele sunt documentate din surse istorice și arhitecturale publice, arhive și publicații de epocă, iar în cazul acestei clădiri informațiile au fost completate cu mărturii și materiale din arhiva familiei.

Mulțumiri speciale doamnei Nastasia Zombori, membră a familiei, pentru contribuția extraordinară la documentarea acestei povești. Ne-a pus la dispoziție informații păstrate în familie, fotografii de epocă, inclusiv imagini cu familia Kocsi și cu imobilul în timpul construirii, precum și fotografii care documentează starea în care a fost retrocedată clădirea și etapele lucrărilor de refacere. Fără ajutorul dumneaei, o parte importantă din povestea acestei case ar fi rămas necunoscută. Îi mulțumim din suflet pentru încredere și pentru că ne-a permis să împărtășim mai departe această bucățică din istoria Timișoarei.

Palatul Ferenc Baloneszku – un palat de peste un secol pe malul Begăi.Pe Splaiul Tudor Vladimirescu, la numărul 24, se r...
12/09/2026

Palatul Ferenc Baloneszku – un palat de peste un secol pe malul Begăi.

Pe Splaiul Tudor Vladimirescu, la numărul 24, se ridică unul dintre elegantele palate care au schimbat imaginea Iosefinului la începutul secolului XX: Palatul Ferenc Baloneszku.

Povestea sa ne duce în anii în care Timișoara se afla într-o perioadă spectaculoasă de dezvoltare. Orașul se extindea, iar pe malurile Begăi începeau să apară imobile ample, construite nu doar ca locuințe, ci și ca investiții.

Comanditarul clădirii a fost Ferenc Baloneszku, un comerciant timișorean despre care documentele cunoscute până în prezent păstrează puține informații biografice.

Investiția sa a fost însă una impresionantă. Proiectul prevedea un palat de raport cu 16 apartamente și nu mai puțin de 39 de camere, desfășurate într-o clădire cu parter și două etaje.

Palatul a fost finalizat în 1913 și îi este atribuit arhitectului Martin Gemeinhardt, unul dintre arhitecții care au contribuit la imaginea Timișoarei din perioada Secession.

Baloneszku nu a fost singurul care a investit aici. În aceeași perioadă, Adolf Hanecker, Salamon Schnürer și Jakab Weiss au ridicat alte palate de raport în imediata apropiere.

Privite împreună, aceste clădiri spun povestea unei perioade în care malul Begăi se transforma. În locul unei zone cu un rol predominant practic și economic începea să se contureze un front urban elegant, cu palate orientate către canal.

Palatul Ferenc Baloneszku păstrează caracteristicile arhitecturii Secession de la începutul secolului XX, cu o fațadă bogat articulată și elemente decorative care îi dau personalitate chiar și într-un cartier atât de bogat în clădiri istorice precum Iosefinul.

Mai bine de un secol mai târziu, palatul a trecut prin lucrări de reabilitare. Au fost realizate intervenții asupra fațadei și șarpantei, a fost înlocuită învelitoarea acoperișului și sistemul de colectare a apelor pluviale și au fost efectuate reparații la casa scării.

Astăzi, clădirea face parte din situl urban protejat „Vechiul cartier Iosefin” și rămâne una dintre mărturiile perioadei în care Timișoara își construia imaginea de oraș modern, iar Bega devenea parte din decorul noilor sale palate.

Poate că despre Ferenc Baloneszku documentele pe care le cunoaștem astăzi nu ne spun încă foarte multe. Dar clădirea pe care a lăsat-o în urmă continuă, după mai bine de 110 ani, să-i păstreze numele în povestea Timișoarei.

📍 Splaiul Tudor Vladimirescu nr. 24, Timișoara

📲 În curând, toate aceste povești vor fi și mai ușor de descoperit! Lucrăm la aplicația „E fain la Timișoara”, unde vei găsi clădirile istorice ale orașului direct pe hartă, fiecare cu povestea ei, fotografii și informații documentate. Iar pentru ca experiența să fie completă, vei putea asculta povestea fiecărei clădiri în format audio chiar atunci când te afli în fața ei.

📚 Textele sunt documentate din surse istorice și arhitecturale publice, precum arhive locale și maghiare, platforme dedicate patrimoniului Timișoarei, albume istorice și materiale enciclopedice.

Address

Timișoara
Timisoara

Telephone

+40758271717

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when E fain la Timișoara posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Shortcuts

Share